.png)
După succesul modest din 1920, APFA a crescut la 21 de echipe în 1921, atrăgând cluburi din mai multe state. Întâlnirile ligii au introdus reguli mai stricte pentru a reduce haosul: s-a stabilit un comisar (Joe Carr, ales în aprilie 1921), s-au interzis plățile către jucători colegiali activi și s-a încercat standardizarea programului de meciuri. Totuși, echipele continuau să joace un număr variabil de partide (între 6 și 14), inclusiv contra oponenți non-ligă, iar clasamentul nu includea egalurile în calculul procentajului de victorii.
Taxa de înscriere rămânea 100 de dolari, dar instabilitatea financiară a dus la dispariția unor echipe la finalul sezonului. Liga se concentra încă pe Midwest, cu extinderi timide spre Est și Vest. Sezonul a început pe 25 septembrie 1921 și s-a încheiat în ianuarie 1922, cu decizia campionatului luată prin votul proprietarilor.
APFA 1921 a inclus un mix de echipe veterane și nou-venite:
• Akron Pros (campionii en-titre)
• Canton Bulldogs
• Chicago Staleys (redenumite din Decatur)
• Chicago Cardinals
• Rock Island Independents
• Dayton Triangles
• Cleveland Indians
• Buffalo All-Americans
• Hammond Pros
• Columbus Panhandles
• Detroit Heralds (înlocuiți rapid)
• Rochester Jeffersons
• Cincinnati Celts
• Evansville Crimson Giants
• Green Bay Packers (nou-intrați, plătiți 50$ taxă redusă)
• Minneapolis Marines
• Tonawanda Kardex
• Washington Senators
• Brickley Giants (New York)
• Louisville Brecks
• Muncie Flyers
Multe echipe erau din orașe mici, cu bugete modeste, iar unele au jucat doar câteva meciuri înainte de a se retrage.
Chicago Staleys, conduse de George Halas (proprietar-jucător-antrenor) și cu starul George Trafton, au dominat sezonul cu un record oficial de 9-1-1 (incluzând doar meciuri APFA). Ei au învins rivali puternici precum Buffalo All-Americans (care au terminat 9-1-2) și au fost declarați campioni la o întâlnire a ligii din ianuarie 1922. Disputele privind meciurile non-ligă au fost intense, dar Staleys au prevalat datorită victoriilor directe.
Momente cheie:
• Green Bay Packers, antrenați de Curly Lambeau, au debutat cu un record de 3-2-1 în meciuri APFA, marcând intrarea lor permanentă în ligă.
• Canton Bulldogs, cu Jim Thorpe, au avut 5-2-3, dar au ratat titlul.
• Buffalo a contestat rezultatele, susținând că unele meciuri Staleys ar trebui invalidate, dar votul a favorizat Chicago.
• Scoruri mari erau obișnuite: Chicago Staleys au câștigat 20-0 un meci crucial contra Buffalo în decembrie.
Liga a înregistrat peste 70 de meciuri oficiale, cu o creștere a interesului public, deși audiențele rămâneau sub 10.000 de spectatori pe joc în medie.
Regulile au evoluat ușor față de 1920:
• Pasele înainte deveneau mai utilizate, dar încă restricționate.
• Touchdown-ul valora 6 puncte, field goal-ul 3, safety-ul 2.
• Echipamentele rămâneau primitive: căști opționale, umeri neprotejati.
• Salariile creșteau ușor, ajungând la 100-500 de dolari pe meci pentru staruri, atrăgând talente precum Paddy Driscoll sau Dutch Sternaman.
O noutate a fost accentul pe integritate, cu amenzi pentru încălcări contractuale.
Sezonul 1921 a consolidat APFA ca entitate viabilă, pregătind terenul pentru redenumirea în NFL în 1922. Echipe precum Chicago Bears (fostele Staleys), Green Bay Packers și Arizona Cardinals (fostele Chicago Cardinals) își au rădăcinile aici. Multe cluburi efemere au dispărut, dar liga a învățat lecții despre stabilitate financiară și programare.
Acest an a demonstrat potențialul comercial al fotbalului profesionist, atrăgând investitori și fani. Fără sezonul 1921, tranziția spre o ligă națională majoră ar fi fost întârziată. A fost un pas esențial în transformarea unui sport regional într-un fenomen cultural american, influențând reguli, strategii și structuri care definesc NFL-ul astăzi.
În concluzie, sezonul 1921 APFA a fost unul de tranziție și afirmare, unde ambiția proprietarilor și talentul jucătorilor au pus bazele unei ere noi în sportul profesionist. Reprezintă fundația solidă pe care s-a ridicat colosul fotbalului american modern.
