.png)
La începutul secolului XX, fotbalul american era dominat de echipe colegiale și cluburi locale, dar interesul pentru versiunea profesionistă creștea rapid. Jucători talentați primeau salarii sub masă pentru a participa la meciuri, ceea ce ducea la controverse și lipsă de organizare. În august 1920, reprezentanți ai mai multor echipe din statele Ohio și Illinois s-au întâlnit la un dealer auto din Canton, Ohio, pentru a discuta formarea unei ligi naționale.
Întâlnirea a fost inițiată de figuri cheie precum Ralph Hay, proprietarul Canton Bulldogs, și Jim Thorpe, un atlet legendar care jucase atât fotbal colegial, cât și baseball profesionist. Pe 20 august 1920, s-a format APFA, cu scopul de a standardiza regulile, a evita furtul de jucători și a crește credibilitatea sportului. Liga a început cu 14 echipe, majoritatea din orașe mici și mijlocii din Midwest, deoarece fotbalul profesionist nu era încă popular în marile centre urbane.
APFA a inclus următoarele echipe în sezonul 1920:
• Akron Pros
• Canton Bulldogs
• Decatur Staleys (viitoarea Chicago Bears)
• Chicago Cardinals
• Rock Island Independents
• Dayton Triangles
• Rochester Jeffersons
• Cleveland Tigers
• Buffalo All-Americans
• Hammond Pros
• Columbus Panhandles
• Detroit Heralds
• Muncie Flyers
• Chicago Tigers
Nu exista un program fix de meciuri, ca în ligile moderne. Echipele jucau între 8 și 14 partide fiecare, majoritatea împotriva altor membri APFA, dar și contra echipelor independente. Nu se țineau cont de egaluri în clasament, iar campionatul se decidea prin votul proprietarilor la finalul sezonului. Taxa de înscriere era de 100 de dolari per echipă, dar nu exista un sistem de playoff-uri.
Sezonul a început pe 26 septembrie 1920, cu un meci între Rock Island Independents și St. Paul Ideals (o echipă non-ligă), câștigat de Rock Island cu 48-0. Primele confruntări oficiale între echipe APFA au avut loc în octombrie.
Akron Pros, antrenați de Elgie Tobin și conduși pe teren de jucători precum Fritz Pollard (primul antrenor-jucător afro-american din istoria ligii), au încheiat sezonul neînvinși, cu 8 victorii, 3 egaluri și 0 înfrângeri. Ei au fost declarați campioni la o întâlnire a ligii din aprilie 1921, după ce Decatur Staleys (6-1-2) și Buffalo All-Americans (9-1-1) au contestat inițial rezultatele.
Alte momente notabile:
• Canton Bulldogs, cu Jim Thorpe ca jucător-antrenor, au avut un record de 7-4-2.
• Decatur Staleys, deținute de George Halas, au inclus viitoare legende precum Paddy Driscoll.
• Meciuri cu scoruri mari erau comune, datorită regulilor permissive; de exemplu, Rock Island a învins Muncie cu 45-0.
Liga a înregistrat aproximativ 50 de meciuri oficiale, cu o medie de spectatori modestă, dar suficientă pentru a susține echipele mici.
Regulile din 1920 erau similare cu cele colegiale, dar cu adaptări pentru profesioniști:
• Teren de 100 de yarzi, cu 10 yarzi pentru touchdown.
• Pasele înainte erau permise, dar limitate (nu peste linia de scrimmage în anumite zone).
• Jucătorii nu purtau căști obligatorii, iar echipamentele erau minime.
• Salariile variau de la 50 la 300 de dolari pe meci, atrăgând foști jucători colegiali.
O inovație cheie a fost interzicerea contractelor exclusive cu jucători colegiali, pentru a proteja universitățile.
Sezonul 1920 a pus bazele NFL-ului modern. În 1922, APFA s-a redenumit National Football League, extinzându-se național. Multe echipe din 1920 au dispărut rapid din cauza problemelor financiare, dar supraviețuitori precum Chicago Bears (fostele Staleys) și Arizona Cardinals (fostele Chicago Cardinals) există și azi.
Acest sezon a demonstrat viabilitatea fotbalului profesionist, pavând calea pentru superstaruri, stadioane mari și un imperiu media. Fără APFA 1920, NFL-ul – cea mai valoroasă ligă sportivă din lume – nu ar fi existat în forma actuală.
În concluzie, sezonul 1920 APFA a fost un experiment curajos care a transformat un sport haotic într-o industrie structurată, influențând generații de fani și jucători. Este fundația pe care s-a construit gigantul fotbalului american profesionist.
